Subvenție pe animalul livrat la abator – propunerea fermierului Călin Muscă!

Agrointeligența - 20 octombrie 2020

Distribuie pe Facebook

Ministrul Agriculturii, Adrian Oros, a solicitat săptămâna aceasta la Consiliul AGRIFISH, reuniunea ministrilor de agricultură din UE, ca între schemele noi de subvenții să fie introdus și un sprijin pentru sectorul cărnii de porc, puternic afectat de pesta porcină africană. În aceeași ordine a ideilor, Călin Muscă, unul din cei mai dinamici investitori în domeniul zootehnic din vestul României, deținător, printre altele, a două ferme de bovine și a două ferme de porci în localitățile Olari și Iratoșu, din județul Arad, a prezentat pentru Agrointeligența-AGROINTEL.RO viziunea sa privitoare la corecțiile care ar trebui să fie aduse în cadrul noii Politici Agricole Comune, politicilor multianuale de susținere a crescătorilor de suine.

Referitor la viitorul fermelor de porci, proprietarul grupului PorkProd, are o reprezentare realistă a erorilor de până acum și a soluțiilor pentru îndreptarea acestora. ”În absolut orice domeniu mi se pare normal să finanțezi sau să subvenționezi rezultatele. Rezultatele însemnând numărul de animale livrate. Consider oportună o subvenție pe animalul livrat. Ce anume vrei să subvenționezi? Pentru că vreau să fac o paranteză și să sar pe partea de vacă, ca să vă dau un exemplu sugestiv. Pe vacă, Sprijinul Cuplat Zootehnic, SCZ-ul, a fost una dintre cele mai mari aberații ale ANARZ (n.r. actuala Agenție Națională pentru Zootehnie, ANZ), pentru că 90% din banii care s-au dat ca și SCZ, s-au dus către metiși care n-au avut nici o valoare genetică și care n-au avut nici un rol în creșterea efectivului de animale, fiindcă totul s-a dus la abator. Și nu este normal să ajungi să finanțezi un produs rezultat dintre o vacă mamă care e orice răpciugă pe care o găsești pe marginea șanțului, care costă 1.000 lei și căreia i s-a făcut monta cu o paietă care costă 10 euro. Această politică eronată a făcut ca un astfel de produs, fără nici o valoare genetică, să primească aceeași subvenție ca și un vițel care, la noi în ferme, de exemplu, are o mamă ce costă peste 2.000 euro și tatăl a costat undeva la 6.000 – 7.000 euro. Acest produs poate oricând să fie selectat, dacă este femelă, să rămână în șeptelul de efectiv matcă, sau să plece într-o altă fermă ca și mamă, sau, dacă este mascul, să intre pe reproducție. La purcei problema dramatică este că noi nu mai avem genetică. România nu mai are deloc genetică în ce privește porcul și în acest moment depindem strict de companiile care vin să aducă genetică în țară, care fie fac multiplicare în țară sau în alte părți și îți dau animale de reproducție. România, din cunoștințele mele, a importat undeva peste 1,5 milioane de purcei. De ce statul nu vine să dea fermierilor o formă de sprijin ca purceii ce urmează a fi livrați către îngrășătorii să fie produși în țară?”, crede Călin Muscă.

Sprijin cuplat plătit pentru animalele livrate la abator

În viziunea producătorului, ideală ar fi subvenționarea crescătoriilor de porci, dar într-o manieră care să se axeze pe susținerea productivității, cuantificabilă pe baza unui cost mediu de producție la nivel național și a numărului de animale produse anual de o fermă.

”Sprijinul, din punctul meu de vedere, trebuie să se dea pe animale livrate la abator. Părerea mea e că lucrurile ar trebui abordate un pic diferit, în sensul că se pot face niște evaluări ale costurilor la nivel real, calculate la nivel de țară de exemplu, că poate ai ferme mai performante sau mai puțin performante și să ai un preț mediu pe țară în ceea ce presupune obținerea de purcei la 25 kg și mai departe pe porc gras la fel. Cred că ar trebui făcut un sistem de intervenție din partea statului, care să-ți asigure acel cost de producție, plus un profit minim, care, să ne înțelegem, când zic profit, vorbim de un 5% operațional pe exploatație. Marja profitului în agricultură oricum este extrem de mică și se compensează doar prin rulaje mari”, a explicat Călin Muscă.

În viziunea proprietarului grupului PorkProd, viitorul ”ideal” al industriei porcului ar fi ca fermierii să găsească acele prețuri corecte de producție atât la purcel cât și la porcul gras și statul să intervină, să nu se poată lucra sub acele prețuri.

”În felul ăsta ai avea un sector suficient de robust, care după aia ar încerca să caute alternative ca să-și maximizeze profitul și atunci ar începe să lucreze în a aduce multe tehnologii noi. Pentru că multă lume nu își permite să investească, dată fiind fluctuația asta foarte haotică a prețurilor. Și aici vreau să spun că cel mai mare rău din punctul meu de vedere îl fac procesatorii, care speculează. Nu e corect ceea ce fac ei nici măcar economic, pentru că dacă vorbim de un parteneriat la modul serios, ar trebui să înțeleagă și procesatorii că trăiesc împreună cu fermierii. Faptul că îmi aruncă tot timpul: «Dacă nu vă convine prețul ăsta luăm din import», mi se pare o golănie la modul real, pentru că în aceste condiții o să ajungem la faza la care în curând n-o să mai avem porc în România și o să vedem cum o să se bucure și ei în momentul când va crește dincolo prețul, pentru că dacă mă uit în istoricul nostru pe partea de porc, de câte ori au fost aceste golănii ale procesatorilor și au dat foarte jos cu prețul porcului către fermieri nu s-a văzut niciodată în raft. Adică prețul pe raft la carne era relativ constant, deși am avut diferență de preț de la 5,5 la 3,5 lei/kg la achiziția în viu. Diferența asta s-a dus strict în buzunarul procesatorului și eventual al lanțului de retail. Și de asta mi se pare o golănie această politică. De aceea statul ar trebui ca în contextual fluctuațiilor mari ale prețului, să susțină producătorul ca acesta să își acopere un preț minim garantat ca preț de cost. Mi s-ar părea o soluție foarte viabilă pentru porc. Nu pot să vehiculez o sumă minimă cu care să fie sprijinit producătorul, pentru că ar însemna să mă limitez strict la economia fermelor noastre și aceasta nu neapărat reprezintă media. Noi nu ne încadrăm în media productivității în fermele din România, ci, din punctul meu de vedere, suntem în partea superioară”, conchide producătorul.

Deși propune soluții, Călin Muscă este realist în privința șanselor ca ideile sale să fie luate în seamă, în contextul în care timpul rămas este foarte scurt și e puțin probabil că o propunere a unui producător individual, să o regăsim transpusă în următoarea PAC.